Chiar daca postarea vine cu o zi intarziere, "niciodata nu e prea tarziu"....
De cateva zile incep sa retraiesc momentele de acum un an, cand piticul meu cel mic se pregatea sa vina pe lume. A fost o perioada care la momentul respectiv mi s-a parut agitata, grea...dar acum privind in urma mi se pare atat de frumoasa. De ce agitata? Pentru ca ne-am mutat in apartament mai mare cu 3 saptamani inainte sa nasc. Au fost enorm de multe de facut : cumparat mobila, electrocasnice, camera pentru bebe, TOT, absolut tot ce trebuie intr-o casa. Aveam impresia ca nu o sa terminam inainte sa nasc, am umblat in stanga si-n dreapta, mi-era frica ca nasc si nu o sa fie totul gata. Dar Rayane parca a inteles si a asteptat cumintel in burtica...
Cand ma gandesc, retraiesc cu emotie toate momentele di'naintea nasterii, nasterea...dar asta e alta poveste pe care am spus-o intr-o alta postare.
Timpul a trecut repede, si acum se face un an de cand in viata noastra a intrat mica noastra minunea : Rayane. Sunt atat de multe de spus, de povestit, as vrea ca totul sa incapa in cuvintele scrise aici, dar este imposibil.
De multe ori auzeam in jurul meu, inainte sa nasc, ca un bebe iti schimba viata complet, nu mai exista cale de intoarcere la viata de inainte si nu intelegeam de ce...dar acum stiu : DA, un bebe iti schimba viata si NU, nu mai exista cale de intoarcere....Cu venirea unui bebe se schimba absolut totul : prioritati, activitati, felul in care in petreci timpul liber, centrele de interes, TOTUL....Nici nu as vrea sa ma pot intoarce la viata de inainte de bebe.
Rayane ne-a oferit atat de multe in asa putin timp, ne-a invatat asa de multe...
Ma uit la el cateodata si-mi dau seama cata puritate este intr-un copil, tot ce face face din dorinta de a cunoaste, din dragoste, nu face nimic cu o intentie rea...oare unde dispare puritatea asta cand devenim adulti? Mi-as dori sa pot face ceva pentru ca el sa ramana mereu asa pur, sincer, deschis, zambitor....sa nu cunoasca niciodata rautatile lumii in care traim. Stiu ca toti parintii isi doresc asta pentru copilasii lor si stiu ca e aproape imposibil de realizat....
Zambet de copil....ce poate fi mai frumos si pur decat zambetul sincer si din tot sufletul al unui copilas?
Multe ar fi de spus, putine se pot exprima in cuvinte....
Si pentru a completa postarea, o sa adaug cam ce am facut noi la aniversarea de un an. Din pacate nu i-am serbat inca ziua asa cum imi doream eu, dar totusi am marcat cumva acest moment important. Ziua lui a picat lunea in timpul saptamanii, plus ca e perioada concediilor si multi prieteni sunt plecati pe la mare, prin Ro, etc...plus ca e plin Ramadan si o parte din invitati si din familie il fac..deci ar fi fost cam nepotrivit un party la care sa ne uitam unii la altii pana cand apune soarele. Asa ca am stabilit de comun acord cu A. sa-i facem ziua in prima sambata de dupa Ramadan, pe 3 sept.
Asadar, de dimineata ne-am trezit normal pe la 8, am papat si directia -> la bona. Bineinteles dupa un we petrecut cu mami si tati, cand am dat sa plec, a inceput sa planga cu lacrimi de crocodil ,de mi se rupea sufletul. In sfarsit , am plecat, dar toata ziua am stat cu mustrari de constiinta : ce caut eu la serviciu azi? nu puteam sa stau acasa cu copilul? macar atat, daca mai mult nu....
Si mi-a venit ideea : sa-i cumpar un tortulet si sa o invit pe S. (bona) cu cei 3 copii ai ei pe la noi, dupa serviciu...si-asa rayane petrece cea mai mare parte a timpului cu ei, asa ca pana la urma chiar a fost o idee buna.
Cateva poze pentru a imortaliza momentul :
 |
| Atacand cosuletul cu fructe...dar cum m-am departat la mai mult de 1 m de el sa fac poza, smiorcait, nu cumva sa plec fara el :)) |
 |
| Cu tortuletul de un an.... |
 |
| Astept balonul... |
 |
| Ce s-a mai jucat cu baloanele... :) |
 |
| 3 baieti la joaca |
 |
| Ma uit atent la MarioKart :) |
Concluzia : o idee buna, copii s-au simtit bine si s-au jucat frumos.
Pe 3 septtembrie o sa fie party ul normal, poate ii luam si motul , asta intr-un episod viitor ;)
Te pupam ingeras si inca o data La multi ani !!!
