lundi 17 septembre 2012

In memoriam

Anul acesta a fost unul cat se poate de dur, am avut f multe pierderi in familie. S-au dus persoane foarte dragi, care ne-au iubit mult si pe Rayane si mai mult. In schimb ma bucur ca macar au avut ocazia sa-l cunoasca pe Rayane, sa-l tina in brate, sa se joace cu el. Desi el era micut pe atunci, nu cred ca-si va mai aminti cand va creste, dar raman pozele, care acum au o valoare imensa. 

Primul pe o lista lunga a fost strabunicul din Maroc :
L-a vazut pe Rayane o singura data, l-a tinut putin in brate, dar s-a uitat indelung la el cum se joaca. S-a dus acum vreo 4 luni....:(

Urmatoarea (18/6/12) a fost bunica mea, bunica mea care m-a crescut pe mine si a avut grija si de Rayane mai bine de 3 luni atunci cand era micut (4-7 luni).

Desi eram plecata din tara de cativa ani, ne vedeam din cand in cand pe Skype si stiam ca ma iubeste mult de tot. Cand am avut nevoie de ea, nu s-a dat in laturi, asa cum a putut a venit la noi si a stat cu Rayane cand eu eram la serviciu : l-a ingrijit, i-a cantat, l-a leganat, l-a schimbat, l-a hranit, a facut Totul....Nici nu imi vine sa cred ca acum mai bine de un an era la noi, era bine, "in forma" (atat cat se putea la varsta ei), si acum deja au trecut 3 luni de cand nu mai e...Chiar daca am fost departe, anul trecut am avut 3 luni si jumatate in care am recuperat, pentru ca in timpul saptamanii eram singure acasa cu Rayane (seara cand veneam de la serviciu), A. avea misiunea la Lyon si venea vinerea seara. Asadar in timpul saptamanii dormeam cu "mamaie", ne faceam masaj una alteia si vorbeam pana adormeam...Din cand in cand mai plangea si zicea ca nu stie de ce, ca ea nu vrea, dar vin lacrimile asa singure...:( stia ea ce stia...


La resto cu Rayane
La Défense


Buna dimineata, soare !
Craciun 2010




Caruselul de langa Turnul Eiffel

La multi ani!, 15 ian 2011






Ritualul de adormit : leganat, cantecele, jucarii pana adormim...

Versailles



Avem muuuuuulte poze, la care acum ma uit cu mare, mare drag.
Culmea este ca eu sunt departe, dar totusi am fost in Ro sa o vad atunci cand ii era rau, am prins-o in viata, am vb cu ea, din pacate nu am putut sa-l iau si pe Rayane cu mine sa-l vada cat de mare s-a facut, dar am fost acolo cand a murit, langa ea pana la ultima suflare, chiar inainte sa ma intorc in Franta:( Multumim mult de tot pentru tot si vei ramane mereu in gandurile noastre!

A urmat apoi strabunica lui Rayane din Maroc. Si ea a apucat sa-l vada pe Rayane :



Cand ne-au anuntat din Maroc ca a murit, noi eram in week-end la mare, si A. nu a putut ajunge imediat in Maroc. Cum in cateva zile noi (eu, mama si Rayane) urma sa plecam in Ro si el ramanea singur a zis ca se duce 2 zile sambata duminica in Maroc sa-i vada pe ai lui etc. Toate bune si frumoase, pana in dimineata zilei de 19 august cand m-a sunat dimineata devreme cu o veste cum nu se putea mai proasta : lista din pacate continua cu o lovitura puternica de tot de data asta, fiind vorba de tatal lui (bunicul lui Rayane din Maroc). A fost un soc pentru toata lumea, cu o seara inainte tocmai ce ma sunase A. sa-mi spuna ca sunt f bine, au iesit la resto etc....dar dimineata tatal lui a murit pur si simplu....Chiar nu am cuvinte, era un om plin de viata si energic, nu ii fusese rau inainte sa zici ca te astepti la asa ceva...pur si simplu s-a culcat si nu s-a mai trezit...exact la o saptamana dupa strabunica lui Rayane...Eu din pacate nu am putut ajunge, nu puteam sa ies din Ro cu Rayane, asa ca a fost un "concediu" mai special ca sa zic asa....
Si el l-a vazut pe Rayane, s-a jucat cu el dar acum aproape un an, nu-l mai vazuse de mult si stiu ca-si dorea...

Seamana, nu?

La volan cu "papi' din Maroc
Nici acum nu pot crede ce s-a intamplat....

Stiu, e un mesaj trist, dar simteam nevoia sa scriu in memoria celor care azi nu mai sunt, dar l-au iubit mult de tot pe Rayane si s-au bucurat atat cat au avut timp de el....Sa nu-i uiti niciodata!!!

2 ani

Anul acesta ziua lui Rayane a picat in timpul sejurului in Romania. Nu am avut cum sa-i organizam cine stie ce pentru ca nu aveam pe cine invita. In schimb am fost la un resto dragut in Buzau impreuna cu parintii mei, Cipri, Teo si Maria, asta asa mai mult pentru noi, adultii, ca nici loc de joaca nu aveau acolo. Apoi tortul am preferat sa-l taiem la Plescoi, sa fim cu totii. Oricum Rayane s-a descurcat cu joaca, atat timp cat are pe unde alerga, totul e ok...
Primul cadou a fost de la o matusa de-a mea pe care am vizitat-o la Magura. A fost incantat de jucarioara, mai ales ca scoate tot felul de sunete de animalute : 
 
La restaurant Rayane a fost cumintel pentru ca a mai nou are o pasiune : aranjatul masinutelor pe masa, asta il tine ocupat, nu la nesfarsit bineinteles, dar o buna bucata de vreme...



 Tortul am ales sa-l taiem acasa, sa fim cu totii :


 Bineinteles a urmat o partida serioasa de joaca cu "Ato" (Teo), cu un Rayane plin de energie:
La multi ani puiut inca o data !!!

 

samedi 7 juillet 2012

La ocean in februarie

Restanta veche...mesajul era deja inceput de o buna bucata de vreme.
Dar cum in ultimul timp nu am mai avut timp sa scriu nimic....chiar daca pozele sunt haioase pentru luna iulie, am scuze, ca-s facute in februarie :).

Avem norocul sa nu stam foarte departe de ocean, deci implicit de plaja (max 1h30). Si am mai avut noroc cu vremea din februarie-martie (mai ales sf lui martie), cand am avut si noi soare mai multe zile la rand, ca acum desi suntem deja in iulie, avem parte numai de ploaie.
Intr-un we am profitat si am dat o fuga pana la Fécamp si Etretat, foarte dragut a fost. Detaliile deja s-au cam sters din memorie, dar raman pozele :

Apus de soare la Etretat

De vorba cu un catelus

Pooooo.............cu pietricelele in apa






 O sa mai urmeze cateva postari scurte de prin iesirile noastre, pana ajung la zi...




lundi 30 avril 2012

Pe afara...

In tara asta minunata :)), unde deviza este "métro, boulot, dodo" (metrou, serviciu, somn) eu am norocul sa lucrez f aproape de casa (max 10 min cu masina, nu este valabil si pentru iubitul consort care face intre o ora si jumatate-doua ore pana la serviciu...). Langa zona industriala unde lucrez este un parc mare cu lacuri si jocuri pentru copii. Nu iesim foarte des acolo, pentru ca avem altele mai micute mai aproape de casa, dar am fost cu Rayane de vreo 3-4 ori acolo. 

Intr-una din putinele zile cand am stat cu el acasa (bona in formare) trebuia sa ajung neaparat la serviciu pentru o jumatate de ora. Solutia a venit de la o prietena care s-a oferit sa ramana cu Rayane. Usor de zis, mai greu de facut, pentru ca el acum a crescut si e cam lipit de mine:))...dar daca are o activitate placuta, uita si profita de moment. Asa ca am zis ca cel mai bine e sa ramana in parcul de langa serviciul meu, bine inteles ca la inceput a plans putin, dar i-a trecut repede.


Suparici ca mami m-a lasat :(
In spate se vad 2 turnuri, putin mai in fata e serviciul meu :)

A uitat repede de mine, cand a vazut lacul...activitatea preferata "pooooouuuuuu"

Toate bune si frumoase, mai ales dupa ce m-am intors si eu...am petrecut un moment frumos cu prieteni dragi ... :)
 Are mama baiat mare care urca si se da singur pe tobogan.

Zambaret

Gasca cu papuci




Rayane proband pantofi...
Am revenit in parcul cu pricina si azi, dragut dar friiiig si vant :(. Fotograful a fost in forma, asa ca pun aici dovada :))

 La cules de floricele









 Dupa alergatul din parc, a venit repriza de joaca de acasa...Dragoste mare cu "ursuletul" urias:))...mai are si un elefant de aceleasi dimensiuni, dar nu l-am prins in poza.