In memoriam

Anul acesta a fost unul cat se poate de dur, am avut f multe pierderi in familie. S-au dus persoane foarte dragi, care ne-au iubit mult si pe Rayane si mai mult. In schimb ma bucur ca macar au avut ocazia sa-l cunoasca pe Rayane, sa-l tina in brate, sa se joace cu el. Desi el era micut pe atunci, nu cred ca-si va mai aminti cand va creste, dar raman pozele, care acum au o valoare imensa. 

Primul pe o lista lunga a fost strabunicul din Maroc :

L-a vazut pe Rayane o singura data, l-a tinut putin in brate, dar s-a uitat indelung la el cum se joaca. S-a dus acum vreo 4 luni....:(

Urmatoarea (18/6/12) a fost bunica mea, bunica mea care m-a crescut pe mine si a avut grija si de Rayane mai bine de 3 luni atunci cand era micut (4-7 luni).

Desi eram plecata din tara de cativa ani, ne vedeam din cand in cand pe Skype si stiam ca ma iubeste mult de tot. Cand am avut nevoie de ea, nu s-a dat in laturi, asa cum a putut a venit la noi si a stat cu Rayane cand eu eram la serviciu : l-a ingrijit, i-a cantat, l-a leganat, l-a schimbat, l-a hranit, a facut Totul....Nici nu imi vine sa cred ca acum mai bine de un an era la noi, era bine, "in forma" (atat cat se putea la varsta ei), si acum deja au trecut 3 luni de cand nu mai e...Chiar daca am fost departe, anul trecut am avut 3 luni si jumatate in care am recuperat, pentru ca in timpul saptamanii eram singure acasa cu Rayane (seara cand veneam de la serviciu), A. avea misiunea la Lyon si venea vinerea seara. Asadar in timpul saptamanii dormeam cu "mamaie", ne faceam masaj una alteia si vorbeam pana adormeam...Din cand in cand mai plangea si zicea ca nu stie de ce, ca ea nu vrea, dar vin lacrimile asa singure...:( stia ea ce stia...

La resto cu Rayane

La Défense

Buna dimineata, soare !

Craciun 2010

Caruselul de langa Turnul Eiffel

La multi ani!, 15 ian 2011

Ritualul de adormit : leganat, cantecele, jucarii pana adormim...

Versailles

Avem muuuuuulte poze, la care acum ma uit cu mare, mare drag.

Culmea este ca eu sunt departe, dar totusi am fost in Ro sa o vad atunci cand ii era rau, am prins-o in viata, am vb cu ea, din pacate nu am putut sa-l iau si pe Rayane cu mine sa-l vada cat de mare s-a facut, dar am fost acolo cand a murit, langa ea pana la ultima suflare, chiar inainte sa ma intorc in Franta:( Multumim mult de tot pentru tot si vei ramane mereu in gandurile noastre!

A urmat apoi strabunica lui Rayane din Maroc. Si ea a apucat sa-l vada pe Rayane :

Cand ne-au anuntat din Maroc ca a murit, noi eram in week-end la mare, si A. nu a putut ajunge imediat in Maroc. Cum in cateva zile noi (eu, mama si Rayane) urma sa plecam in Ro si el ramanea singur a zis ca se duce 2 zile sambata duminica in Maroc sa-i vada pe ai lui etc. Toate bune si frumoase, pana in dimineata zilei de 19 august cand m-a sunat dimineata devreme cu o veste cum nu se putea mai proasta : lista din pacate continua cu o lovitura puternica de tot de data asta, fiind vorba de tatal lui (bunicul lui Rayane din Maroc). A fost un soc pentru toata lumea, cu o seara inainte tocmai ce ma sunase A. sa-mi spuna ca sunt f bine, au iesit la resto etc....dar dimineata tatal lui a murit pur si simplu....Chiar nu am cuvinte, era un om plin de viata si energic, nu ii fusese rau inainte sa zici ca te astepti la asa ceva...pur si simplu s-a culcat si nu s-a mai trezit...exact la o saptamana dupa strabunica lui Rayane...Eu din pacate nu am putut ajunge, nu puteam sa ies din Ro cu Rayane, asa ca a fost un "concediu" mai special ca sa zic asa....

Si el l-a vazut pe Rayane, s-a jucat cu el dar acum aproape un an, nu-l mai vazuse de mult si stiu ca-si dorea...

Seamana, nu?

La volan cu "papi' din Maroc

Nici acum nu pot crede ce s-a intamplat....

Stiu, e un mesaj trist, dar simteam nevoia sa scriu in memoria celor care azi nu mai sunt, dar l-au iubit mult de tot pe Rayane si s-au bucurat atat cat au avut timp de el....Sa nu-i uiti niciodata!!!